Revelația #2

Tom's Diner nu e Tom's Dinner. Am mai avut o revelație acu' cîteva zile da' am uitat-o.

Titlu

Mi-a venit chef să ascult Dimmu Borgir.

+ / -

+: Sufjan Stevens.

-: indivizii care n-au auzit de YouTube și trimit filmulețe ca attachmenturi.

Balet

Am fost nu de mult la balet (Spărgătorul de nuci, dacă tre’ să știți). Și da, m-am dus mai mult din snobism, dat fiind că nu înțeleg mai nimica din balet. Muzica e ok. Da’ dansul... Ce fac balerinii mi se pare una dintre cele mai artificiale (teatrale, dacă vreți) dintre toate artele. Nu-i văd nici un rost. Și ce nu-mi pot imagina este ce face pe cineva (mai ales pe un băiat) să devină balerin(ă). Cum îți vine deodată să zici „Da, asta vreau să fie cariera mea, o să mă antrenez din greu ca să merg pe vîrfuri și să fac piruete“? Sau e ca la gimnastică, părinți care-și nenorocesc copiii „dîndu-i“ de mici la balet, astfel încît cînd ajung la vîrsta la care să poată lue decizii de capul lor e prea tîrziu, nu știu să facă decît asta?

Iar ce n-am înțeles la spectacolul ăsta a fost de ce fulgii de zăpadă și florile tropăiau (sunt convins că face parte din antrenamentul oricărui balerin cum să pășească fără să faca zgomote).

Serge Gainsbourg

Cum ar zice americanul, I'm a sucker for coveruri ('sucker' as in fraier). Aşa că am dat fuga să-mi cumpăr Monsieur Gainsbourg: Revisited: cîntece de-ale lui SG cîntate de alde Placebo, Franz Ferdinand etc. Am fost dezamăgit.

Am zis că na, nu se pricep anglofonii să redea sensibilitatea artistului francez, aşa că ia să-mi iau eu şi Monsieur Gainsbourg: The Originals (versiunile originale ale melodiilor de pe cd-ul sus menționat). Aceeaşi varză. Nu tu melodie, nu tu nica. În sfîrşit, m-am convins: nu e vina ălora care fac coveruri, şi nu pricep ce aşa mare tam-tam cu musiu Gainsbourg ăsta (în afară, poate, de melodia cu rinichii (da' nici la aia nu-s convins că nu pare ceva de capu' ei doar fi'n'că am auzit-o de nuşcîte ori)).

Franz Ferdinand

... care de altfel îs băieţi buni şi cîntă foarte frumos, or scos album nou. Ca să vezi minunăţie, discul e pe-o parte cd şi pe ailantă dvd. Se mai şi laudă cu asta, cică "one disc, two experiences". Nu mai bine puneau nişte desene frumoase pe partea aia de-i dvd? Da' nu asta-i prostia de care vroiam să zic, ci inscripţia de pe coperta din dos:

The audio side of this disc does not conform to CD specifications and therefore will not play on some CD and DVD players.

Păi dragii moşului, dacă ştiţi că nu respectă specificaţiile, de ce nu l-aţi făcut aşa încît să le respecte? Nu care cumva v-aţi gîndit voi că dacă nu respectă specificaţiile, atunci n-o să poată lumea să facă empetreiuri? (Am făcut deja, aşa că să ştiţi că nu merge.) Cu alte cuvinte, e posibil ca eu, cumpărătorul, să iau cdul ăsta şi să nu pot să-l ascult? Mă tem că oricît mi-aş bate capul, nu reuşesc să-mi dau seama de ce ar vrea o casă de discuri (mai ţine cineva minte Casa de filme 5?) aşa ceva.