Marketing…

… mai mult sau mai puțin subliminal: am cumpărat o pastă de dinți de cîteva ori mai scumpă decît alde Colgate și care bănuiesc că nu are nici o însușire magică, pentru simplul motiv că se numea Rembrandt. Da, am mai auzit prostii de alea despre chestii subtile care îți afectează subconștientul ca să te facă să cumperi, și într-adevăr pachetul arăta mult mai „de calitate“ decît cele din jur, dar mi se par bullshit: cine n-are chef să dea atîția bani pe-o pastă de dinți n-o să dea oricîte chestii subliminale ar fi, iar eu cred că aș fi luat-o oricum, pentru simplul motiv că se chema Rembrandt și era prea delicioasă incongruența dintre denumire și produs.

În fond, ce anume e subconștientul ăsta? Încă nu știm prea bine cum funcționează creierul uman, dar ne grăbim să etichtăm o parte a ceea ce face el ca „subconștient“. Cred că o denumire mai potrivită ar fi „chestiile-care-sunt-chiar-și-mai-puțin-înțelese“.

+ / -

+: Sufjan Stevens.

-: indivizii care n-au auzit de YouTube și trimit filmulețe ca attachmenturi.

Fun cu Wikipedia

Din articolul despre Teoctist:

In 1981, he used money of the Orthodox Church to sponsor the Politehnica Iaşi football team.

Out of sync

Se pare că-s total rupt de realitatea internetului: a apărut Google Zeitgeist 2006 și cea mai frecventă căutare anul ăsta a fost „bebo“. E prima oară cînd aud de așa ceva. Dacă sunteți la fel de clueless ca și mine, e un sait de social networking. La prima vedere mare ceva mai curățel decît MySpace da’ n-am săpat prea adînc.

Balet

Am fost nu de mult la balet (Spărgătorul de nuci, dacă tre’ să știți). Și da, m-am dus mai mult din snobism, dat fiind că nu înțeleg mai nimica din balet. Muzica e ok. Da’ dansul... Ce fac balerinii mi se pare una dintre cele mai artificiale (teatrale, dacă vreți) dintre toate artele. Nu-i văd nici un rost. Și ce nu-mi pot imagina este ce face pe cineva (mai ales pe un băiat) să devină balerin(ă). Cum îți vine deodată să zici „Da, asta vreau să fie cariera mea, o să mă antrenez din greu ca să merg pe vîrfuri și să fac piruete“? Sau e ca la gimnastică, părinți care-și nenorocesc copiii „dîndu-i“ de mici la balet, astfel încît cînd ajung la vîrsta la care să poată lue decizii de capul lor e prea tîrziu, nu știu să facă decît asta?

Iar ce n-am înțeles la spectacolul ăsta a fost de ce fulgii de zăpadă și florile tropăiau (sunt convins că face parte din antrenamentul oricărui balerin cum să pășească fără să faca zgomote).

Happy Holiday vs. Merry Chrismas

http://itre.cis.upenn.edu/~myl/languagelog/archives/003954.html

Ceea ce-mi aduce aminte de „dezbaterea“ din România despre icoane.

Test de Windows Live Writer

Text postat din Windows Live Writer. Nu mă prind cum fac titlul să fie link.

Unsuggester

În sfîrșit, pe lîngă atîtea saituri care îți recomandă diverse, unul care îți dez-recomanda: http://www.librarything.com/unsuggester.

Ideea e că bagi titlul unei cărți și obții o lista cu cărți care probabil n-o să-ți placă. Mi s-a parut amuzant că, cînd am încercat Lolita, mi-o dat o listă cu cărți despre Jesus — amuzant, dar oarecum explicabil (în fond, cine citește Lolita nu pune mîna pe așa ceva decit, eventual, ca să se distreze (și sunt metode mai eficiente de a te distra), iar cititorul tipic de carți gen How Jesus Can Help You Get Whiter Teeth nu se apropie la mai puțin de 20 de metri de Lolita fiindcă știe ca e lucru diavolesc). Cînd am încercat primul volum din Harry Potter, prima pe listă era The Art of Computer Programming de Knuth iar restul — cărți despre Jesus.

Notă stilistică: da, folosesc „Jesus“ la modul ironic. Cînd vreau să vorbesc serios despre el, folosesc grafia româno-ortodoxă „Iisus“.

Volver

În sfîrșit am ajuns azi să văd Volver. Ce pot să zic, Almodóvar. M-a „prins“ atît de tare încît la ieșirea din cinema am fost surprins să aud doi indivizi vorbind engleză — mi-a luat ceva să mă prind (și am fost dezamăgit) că nu-s în Spania.

Gamerz

Citeam deunăzi de un individ care s-o lăsat de şcoală şi s-o apucat să se joace (pe calculator) full time. Şi, culmea, face o grămadă de bani din asta. Prima mea reacţie a fost de tip „vai, unde o s-ajungă lumea asta…“. După care mi-am dat seama ca ce face Costel ăsta nu diferă cu nimic de ceea ce fac fotbaliştii şi alte vedete, cazuri în care ni se pare perfect normal.