YM

... care mă tot bate la cap c-o scos o versiune nouă. Înţeleg, îs oamenii mîndri ca găina dupa ce s-o ouat. Da' ce-i aşa de greu să se prindă că dacă le-am zis deja de 23 de ori că nu-mi trebuie înseamnă că-s destul de hotarît şi să nu mă mai bată la cap? În plus, or şi schimbat emoticoanele — arată aproape la fel de urît ca alea din MSN Messenger.

Open Source

Mishoo e un băiat foarte capabil şi cu destule realizări. Nu-l cunosc personal, dar probabil avem two degrees of separation. Printre alte activităţi, scrie articole împotriva IE (şi, în general, orice provine de la MS). Articolul din care citez e plin de trăsnăi (ar putea fi folosit cu succes ca Manualul micului sofist). Fără nici un motiv anume am ales-o pe asta:

Just to give an example, the SSL protocol is based on a few public encryption algorithms which, mathematically, are proven correct and practically unbreakable--now that's security. Conversely, I can code a simple inhouse routine that simply XOR-s the bytes with some constant and as long as you don't see the code I can just tell you that it's the most secure thing in the world--but I can't show you the theory behind it because, hey, that's my Intellectual Property and you can't see it. Now who would you trust the most--DES with mathematical proof, or me with my big mouth? So my thesis is: Open Source software is more secure than proprietary software, exactly because people can see the code.

Dac-ar fi să parafrazez (ceea ce, iată, chiar fac), argumentul lui sună cam aşa: maşina mea consumă motorină fi'n'că are motor diesel. În plus, e roşie. Maşina vecinului consumă benzină fi'n'că are motor normal. Pe lîngă asta, e argintie. Deci (trage Mishoo concluzia), maşinile argintii merg cu benzină. Algoritmii criptografici sunt siguri fi'n'că-i demonstrat aşa, nu fi'n'că-s publici (notă pedantă: demonstraţia se bazează pe faptul că P ≠ NP, ceea ce încă nu a fost demonstrat). AES ar fi la fel de sigur chiar dacă doar trei oameni l-ar cunoaşte. După cum criptografia cu XOR nu devine sigură dacă oricine poate să vadă sursele.

Mă-ndoiesc că cineva a demonstrat că sursele kernelului de Linux sunt 100% sigure. Şi-atunci, de unde pînă unde se poate trage concluzia că Linux e mai sigur decît Windows? A se-nţelege, asta nu-nseamnă că e invers şi că, neapărat, Windows e mai sigur ca Linux. Înseamnă doar că argumentul că Linux e mai sigur pentru că e open-source e eronat.

Franz Ferdinand

... care de altfel îs băieţi buni şi cîntă foarte frumos, or scos album nou. Ca să vezi minunăţie, discul e pe-o parte cd şi pe ailantă dvd. Se mai şi laudă cu asta, cică "one disc, two experiences". Nu mai bine puneau nişte desene frumoase pe partea aia de-i dvd? Da' nu asta-i prostia de care vroiam să zic, ci inscripţia de pe coperta din dos:

The audio side of this disc does not conform to CD specifications and therefore will not play on some CD and DVD players.

Păi dragii moşului, dacă ştiţi că nu respectă specificaţiile, de ce nu l-aţi făcut aşa încît să le respecte? Nu care cumva v-aţi gîndit voi că dacă nu respectă specificaţiile, atunci n-o să poată lumea să facă empetreiuri? (Am făcut deja, aşa că să ştiţi că nu merge.) Cu alte cuvinte, e posibil ca eu, cumpărătorul, să iau cdul ăsta şi să nu pot să-l ascult? Mă tem că oricît mi-aş bate capul, nu reuşesc să-mi dau seama de ce ar vrea o casă de discuri (mai ţine cineva minte Casa de filme 5?) aşa ceva.

Vechi da' bun

Frază pe care o aud, într-o formă sau alta, de la multă lume, unii chiar oameni ok: "Filmul x e vechi da' e fain". De unde disjuncţia? Cum vine asta fraţilor, filmul e ca laptele, daca stă mai mult se strică? După cum bănuiesc că există şi prostia inversă, snobisme tip "Filmele de azi nu se compară cu alea de pe vremea lu' Burebista, se duce lumea de rîpă, tineretul din ziua de azi nu mai are pic de respect". Ca să nu mai zic că nici măcar nu-ţi oferă locu' în tramvai.