Vechi da' bun

Frază pe care o aud, într-o formă sau alta, de la multă lume, unii chiar oameni ok: "Filmul x e vechi da' e fain". De unde disjuncţia? Cum vine asta fraţilor, filmul e ca laptele, daca stă mai mult se strică? După cum bănuiesc că există şi prostia inversă, snobisme tip "Filmele de azi nu se compară cu alea de pe vremea lu' Burebista, se duce lumea de rîpă, tineretul din ziua de azi nu mai are pic de respect". Ca să nu mai zic că nici măcar nu-ţi oferă locu' în tramvai.