Balet
Am fost nu de mult la balet (Spărgătorul de nuci, dacă tre’ să știți). Și da, m-am dus mai mult din snobism, dat fiind că nu înțeleg mai nimica din balet. Muzica e ok. Da’ dansul... Ce fac balerinii mi se pare una dintre cele mai artificiale (teatrale, dacă vreți) dintre toate artele. Nu-i văd nici un rost. Și ce nu-mi pot imagina este ce face pe cineva (mai ales pe un băiat) să devină balerin(ă). Cum îți vine deodată să zici „Da, asta vreau să fie cariera mea, o să mă antrenez din greu ca să merg pe vîrfuri și să fac piruete“? Sau e ca la gimnastică, părinți care-și nenorocesc copiii „dîndu-i“ de mici la balet, astfel încît cînd ajung la vîrsta la care să poată lue decizii de capul lor e prea tîrziu, nu știu să facă decît asta?
Iar ce n-am înțeles la spectacolul ăsta a fost de ce fulgii de zăpadă și florile tropăiau (sunt convins că face parte din antrenamentul oricărui balerin cum să pășească fără să faca zgomote).
3 comentarii:
Hm, e foarte greu să nu tropăi, pentru că ai poante (vârfurile pantofilor sunt din lemn dur). În rest, orice artă transmite un mesaj ascuns, diferă doar calea: muzica-sonor, artele vizuale-vizual, dansul-corporal. Nu văz nimic rău în asta. Doar fiindcă există şi baleturi proaste, nu înseamnă că baletul ca artă e absurd. Mie îmi place Béjart, şi baletul expresionist german (din ce am văzut pe Mezzo).
Da' nu tropăiau tot timpul, asta m-o mirat. Îmi închipui că în educația de balerin înveți să mergi pe vîrfuri fără să tropăi. Sau mă înșel?
Crez că depinde de viteza pe care o ating în momentul aterizării, datorită acceleraţiei gravitaţionale.
Trimiteți un comentariu