La Borders din Redmond Town Center, Alchimistul era trecut la best-seller non-fiction.

P.S.: La Amazon, pentru cei care nu au reușit să înțeleagă metaforele subtile ale auctorelui, Alchimistul are și un subtitlu lămuritor: „A Fable About Following Your Dream”. Eh, nu-i așa că se deschide o cu totul altă perspectivă asupra operei?

Acordul predicatului cu subiectul

Am folosit azi, într-un email, Netflix si Scarecrow ca subiecte în doua propoziții. Mi s-a părut interesant că pentru Netflix am folosit singularul („Netflix are doar filme region 1.“) iar la Scarecrow pluralul („Scarecrow au filme din toată lumea.“). În continuare mi se pare corect.

O fi, mă gîndesc, din cauză că Netflix e o corporație impersonală, pe cînd Scarecrow e o chestie mult mai mică, ce poate fi identificată cu indivizii care lucrează acolo?

Revelația #2

Tom's Diner nu e Tom's Dinner. Am mai avut o revelație acu' cîteva zile da' am uitat-o.

Titlu

Mi-a venit chef să ascult Dimmu Borgir.

To RSS or not to RSS

Observ în ultima vreme, tot mai mult, că există pentru mine doar saiturile care au RSS (sau Atom, care pare mai sexy, doar că "to Atom or not to atom" parcă nu sună la fel de bine). Cînd găsesc un sait care mi se pare interesant, primul lucru mă uit după feed. Dacă nu găsesc, ghinion, slabe șanse să mai revin pe acolo. De ce? De lene. De ce să mă duc eu pînă la sait, cînd Google Reader aduce saiturile la mine?

Exemplu: Zippy the Pinhead, o bandă desenată foarte mișto, da' care n-are feed, așa că tre' să mă mulțumesc cu bucățile care apar din cînd în cînd la Language Log (care are).

(Da, știu, cam lame titlul, asta tre' să fie mama snowclonelor. Apropo, ar fi fain un studiu al snowclonelor în românește.)

Harry Potter creează dependență

Nu, pe bune. Îmi tot zic, băiețel, lasă cărămida aia, ai citit-o deja, mai bine pune mîna și citește altceva, ceva mai demn de aerele tale de intelectual. Dar nu, nu mă pot opri. Ce mă liniștește oarecum e faptul că nu mai am decît volumul șase și o bucată din cinci, și după aia îs liber să mă ocup de altele.

Marketing…

… mai mult sau mai puțin subliminal: am cumpărat o pastă de dinți de cîteva ori mai scumpă decît alde Colgate și care bănuiesc că nu are nici o însușire magică, pentru simplul motiv că se numea Rembrandt. Da, am mai auzit prostii de alea despre chestii subtile care îți afectează subconștientul ca să te facă să cumperi, și într-adevăr pachetul arăta mult mai „de calitate“ decît cele din jur, dar mi se par bullshit: cine n-are chef să dea atîția bani pe-o pastă de dinți n-o să dea oricîte chestii subliminale ar fi, iar eu cred că aș fi luat-o oricum, pentru simplul motiv că se chema Rembrandt și era prea delicioasă incongruența dintre denumire și produs.

În fond, ce anume e subconștientul ăsta? Încă nu știm prea bine cum funcționează creierul uman, dar ne grăbim să etichtăm o parte a ceea ce face el ca „subconștient“. Cred că o denumire mai potrivită ar fi „chestiile-care-sunt-chiar-și-mai-puțin-înțelese“.

+ / -

+: Sufjan Stevens.

-: indivizii care n-au auzit de YouTube și trimit filmulețe ca attachmenturi.

Fun cu Wikipedia

Din articolul despre Teoctist:

In 1981, he used money of the Orthodox Church to sponsor the Politehnica Iaşi football team.